O mastopexie periareolara, este o ridicare a sanilor care se efectueaza cu o incizie care inconjoara areola. Exista o incizie si prin urmare exista si o cicatrice. In general, areola, zona colorata care inconjoara mamelonul, este o zona privilegiata pentru incizii chirurgicale. Este extrem de rar, dar nu imposibil, ca o incizie plasata cu atentie de-a lungul marginii areolei, sa se vindece cu o cicatrice vizibila. Din acest motiv, poate doresti sa iei in considerare, ridicarea periareolara, daca ai o probabilitate de a dezvolta cicatrici mai groase. Acest lucru este valabil mai ales daca cineva in familia ta, a dezvoltat vreodata o cicatrice cheloida – hipertrofica.
In principiu incizia este plasata de-a lungul jumatatii inferioare a areolei. Ar trebui sa se efectueze la imbinarea pigmentarii areolare, cu pielea normala a sanului. Daca incizia este plasata in areola pigmentata, exista riscul ca cicatricea sa se vindece cu o decolorare alba vizibila, facand evident posibil pentru orice observator, ca pacientul a suferit o interventie chirurgicala la san. Abordarea catre spatiul subpectoral, se realizeaza intr-unul din cele 2 planuri: direct prin parenchimul mamar sau subcutanat, peste parenchimul mamar, pana la pliul inframamar.
Incizia periareolara inferioara, se vindeca in general cu o cicatrice minim vizibila. Ridicarea periareolara a sanilor, este deosebit de utila atunci cand areola are un diametru moderat pana la mare. Este cel mai frecvent folosita la pacientele cu deformare mamara tuberoasa sau cu hernie a tesutului mamar in areola care necesita ridicare periareolara pentru corectare. Aceste paciente, au de obicei un element de constructie a bazei sanului cu definitie slaba a pliului inframamar.
Printr-o abordare periareolara, chirurgul este capabil sa elibereze si sa largeasca parenchimul mamar inferior, largind astfel sanul inferior restrans si asigurand un contur mai bun, atunci cand tesutul este retras, peste implantul mamar. Aceasta procedura nu este recomandata femeilor cu diametre areolare foarte mici.
Cand se face augmentare mamara periareolara, se adopta o abordare diferita, putin mai complexa, dar mai indicata pentru paciente. In loc sa se taie structura sanilor, se deschide planul natural, care se afla sub piele si deasupra structurii sanilor. Se urmeaza aceasta incizie, pana la marginea inferioara a sanului, apoi se trece sub san, in acel punct. Din acest moment al operatiei, se procedeaza exact ca si cum se face o augmentare, dar prin abordare inframamara. Astfel se pastreaza structura sanului intacta si se lasa canalele mamare neatinse.
Nu este neobisnuit sa simti durere, mancarime si umflaturi in perioada postoperatorie. De obicei dureaza aproximativ 8-12 saptamani, pana cand ranile se vindeca si aproximativ 4-6 luni pentru ca implanturile sa se stabileasca complet. Cicatricile se estompeaza in timp.
De ce nu se foloseste incizia periareolara la toate pacientele? La fel ca in toate celelalte operatii, in chirurgia sanilor, nu exista o solutie unica pentru toti pacientii. Daca intentionezi sa alaptezi, exista unele dovezi ca o incizie periareolara ar putea fi mai susceptibila de a interfera cu alaptarea decat o incizie inframamara. Chiar daca dovezile despre acest lucru nu sunt definitive, ar putea avea sens sa eviti o incizie periareolara, daca alaptatul este o prioritate pentru tine. De asemenea, unele areole nu sunt suficient de mari pentru a permite plasarea unui implant, cel putin prin incizia standard care se desfasoara de-a lungul marginii inferioare a areolei.
O posibilitate este de a extinde cicatricea pe pielea adiacenta a sanului, dar aceasta poate face cicatricea mai vizibila. Cealalta posibilitate este de a inconjura intreaga areola cu incizia si de a elibera pielea care inconjoara zona, dar aceasta poate avea si dezavantajele sale.
Din punct de vedere al inciziilor periareolare, cel mai bine este sa ai o margine areolara bine definita, deoarece aceasta ascunde bine cicatricea. Unii chirurgi considera ca atunci cand implanturile sunt plasate prin incizii periareolare, exista un risc mai mare de contractura capsulara, adica formarea excesului de tesut cicatricial in jurul implantului, ceea ce poate face implantul sa se simta ferm si sa distorsioneze forma sanilor. De asemenea, infectia poate face aparea din cauza contracturii capsulare.
La ridicarea periareolara, este important ce se intampla sub piele. Exista o variatie semnificativa de la un chirurg la altul, in ceea ce priveste acest aspect destul de important si trebuie luat in considerare, deoarece pot exista efecte asupra dezvoltarii contracturii capsulare si asupra calitatii mamografiilor. De departe cea mai simpla abordare este aceea unde chirurgul taie direct prin tesutul mamar, odata ce a facut incizia chirurgicala. Acest lucru poate accelera interventia, dar pot exista si dezavantaje.
Pentru o femeie care este ingrijorata de modul in care se va vindeca incizia, mai ales daca pacienta sau cineva din familie au format vreodata o cicatrice hipertrofica, abordarea periareolara merita luata in considerare. Incizia periareolara este mai putin probabil sa formeze o cicatrice vizibila comparativ cu celelalte proceduri. Limita areolara este de asemenea, o zona in care se poate ascunde mai usor o cicatrice, decat marginea inferioara a sanului sau a axilei.
Nu toate areolele sunt optime pentru aceasta interventie. Exista unele ingrijorari cu privire la posibila interferenta cu alaptarea si riscul de contractura capsulara. Pentru multe paciente supuse maririi sanilor, este posibil sa fie necesara aplicarea si altor tehnici, ceea ce poate necesita o incizie inframamara.
Alte operatii estetice
ridicare periareolara sani | procedura ridicare periareolara sani | cat dureaza recuperarea la ridicare periareolara sani | riscuri augmentare periareolare | argumente pro/contra ridicare periareolara sani | preturi augmentare periareolare | mastopexie periareolara